Mai există respect pentru uniformă sau teamă de lege în România? Ultimii ani au fost presărați cu astfel de incidente, în care delicvenții au călcat în picioare, și la propriu, și la figurat, Poliția Română.

 

Cum s-a ajuns în această situație? Răspunsul are multiple substraturi, însă nucleul vinovăției este conducerea care nu gestionează bine sistemul de poliție, sunt de părere mai mulți specialiști.

România este o țară sigură? Dacă ar fi așa, Poliția Română nu ar mai încasa bătaie, umăr la umăr cu victimele pe care ar trebui să le protejeze.

Polițista a încasat neputincioasă un brânci și părea nesigură pe pașii pe care trebuie să-i urmeze, conform protocolului de intervenție, pentru a-i opri pe agresorii cu antecedente penale.

Așa cum ne-au obișnuit în ultimii ani, tinerii agenți nu respectă nici măcar regulamentul ținutei de serviciu, menit să ofere protecție în cazul unui incident.

Părul despletit și lung până la brâu, uniformele strâmtate aproape până la refuz, machiajul strident și accesoriile fashion au transformat serviciul de protecție a cetățeanului într-o paradă. Conducerea a tolerat și chiar a încurajat aceste abateri de la regulament, prin postări cu polițiști-fotomodel pe conturile oficiale de pe rețelele sociale. Până când un agent a plecat în timpul programului, chiar în timpul unei intervenții, la salon. Avea programare la pensat. Știrea a devenit virală.

Însă ce salon de înfrumusețare ar putea spăla imaginea Poliției Române după ce în august, anul trecut, instituția a aplicat dubla măsură în cazul interlopilor.

Șeful grupării Duduianu, Emi Pian, a fost ucis într-o altercație cu un membru al unui clan rival, iar Poliția Română a acționat, la comanda șefilor, într-un mod sfidător și umilitor la adresa poporului român. În plină pandemie de coronavirus, familia lui Emi Pian a organizat priveghi și înmormântare cu mii de participanți și chiar cu mici concerte. Asta în timp Poliția aplica amenzi de 20.000 de lei persoanelor care părăseau casa fără declarație pe propria răspundere, îi încătușau dacă nu purtau mască sau dacă se adunau în grupuri mici. Mai mult, în noaptea de 8 spre 9 august, presa publică imagini de la o întâlnire de taină, în miezul nopții, între membri clanului Duduianu – condamnați pentru crime, violuri, trafic de minori și altele, și șefii Poliției Române. Comisarul Șef Aurelian Ciocârlan, adjunct al Poliției Capitalei și șeful Poliției Române de la acea vreme, chestorul Liviu Vasilescu, au fost surprinși de camerele de filmat din zona Bisericii Sf. Cuvioasă Parascheva din Rahova, în interiorul căreia s-au purtat discuțiile dintre oamenii legii și interlopi. Dezvăluirile din presă l-au costat pe șeful Poliției Române funcția, însă imaginile cu oamenii legii puși pe post de santinele la poarta vilei lui Emi Pian au rămas în memoria colectivă. În urma buchetului de gafe ale șefilor, dar și ale polițiștilor care în mod evident nu beneficiază de pregătirea necesară pentru a interveni în situații critice, imaginea Poliției Române a atins un record negativ în privința încrederii din partea cetățenilor.

Sindicatele de poliție au protestat în repetate rânduri, iar un alt protest urmează să aibă loc, din cauza faptului că nu sunt instruiți și nu sunt protejați.

Reprezentanții polițiștilor au strigat în stradă că sunt supuși presiunilor din partea șefilor, că acționează la comanda lor, plătind cu imaginea și, uneori, chiar cu viața.O altă problemă în siguranța cetățeanului, cât și a agentului de poliție este folosirea armei cu glonț.

Dacă polițistul deschide focul, urmează o anchetă plină de expertize și declarații.

Conform oamenilor legii, care doresc să-și păstreze anonimatul în discuția pe această temă, uzul armei din dotare poate salva vieți sau poate nenoroci viața celui care a ales să o folosească.

Legea se interpretează după bunul plac, spun oamenii legii. Tot ei mai mărturisesc că antrenamentele cu arma de foc sunt extrem de puține și nu e exclus ca uzul de armă în teren să provoace chiar și accidente.

De teamă să nu se transforme din apărători ai legii în condamnați, pistolul rămâne în toc. Iar infractorii știu asta.

Pregătirea agenților este în realitate o problemă de ansamblu. Cea mai bună dovadă constă în examenele pe care le dau viitorii polițiști din alte state europene pentru a ajunge să îmbrace uniforma.

În Franța, ca să fii polițist trebuie să treci de un examen dur, împărțit în trei etape: eligibilitate, pre-admitere și admitere.

La etapa de eligibilitate se susține un test de cultură generală care constă într-o lucrare de dizertație pe un subiect general legat de activitatea politică, economică și socială din întreaga lume, din 1900 până în prezent.

Urmează apoi un test pentru rezolvarea unui caz practic.

La al treilea test, candidații sunt supuși unui chestionar privind cunoașterea generală a regulilor de comportament civic, a misiunilor și organizării generale a serviciilor poliției.

A două etapă a examenului de admitere constă în teste fizice.

Pentru a participa, candidatul trebuie să fi obținut, la testele anterioare, cel puțin 152 de puncte. După evaluarea aptitudinilor fizice, candidații care au obținut peste nota 7 sunt admiși în etapă finală. În ultima etapă de examinare se realizează testări psihologice ale candidatului și este supus unor probe practice pentru evaluarea capacității sale de a lucra în grup. Candidatul va susține în acest punct și o testare de cunoștințe a unei limbi străine la alegere – germană, engleză, spaniolă sau italiană. Oral și scris.

Ultimul pas constă într-un interviu susținut în fața unei comisii de examinare, cu privire la întrebări de natură generală bazate pe o temă actuală aleasă prin tragere la sorți de către candidat.

Candidații care trec toate aceste examene și ajung să îmbrace uniformă câștigă, pentru început, un salariu de circa 1.500 de euro lunar. Leafa la final de carieră le ajunge până la 8.000 de euro pe lună.

Comparativ cu România, examenele francezilor par probe de olimpiadă.

Admiterea în școlile noastre de subofițeri constă într-un examen scris la două probe: limba română și o limba străină la alegere. Sunt teste grilă, iar examenul durează 3 ore.

Candidații români trec și ei prin două teste, unul psihologic și unul medical, iar proba de foc, la care jumătate dintre concurenți pică, este cea sportivă.

Nu este nici pe departe mai grea decât cea de la francezi: o săritură pe saltea, câteva rostogoliri, probe de echilibru, săritură cu sprijin peste capra de gimnastică, escaladarea unei lăzi de gimnastică și transportul unui manechin prin târâre.

CITEȘTE ȘI: 

CULISELE STATULUI PARALEL. Justiția oarbă. Criminali în serie, eliberați pentru comportament bun în baza recursului compensatoriu

CULISELE STATULUI PARALEL. Interlopii fac legea, polițiștii asistă. Marele „noroc” al României: nu suntem o țară bogată, de interes major pentru infractori

 

SALARIILE POLIȚIȘTILOR ROMÂNI, IANUARIE 2019:

  • Sergent major gradația 4 – 2.578 lei, plus sporuri.
  • Plutonier major – 2.858 lei, plus sporuri.
  • Căpitan – 4.688 lei, plus sporuri.
  • Locotenent colonel – 4.928 lei, plus sporuri.
  • Agent șef adjunct grad 4 – 2.907 lei, plus sporuri.
  • Agent șef – 3.134 lei, plus sporuri.
  • Subcomisar 2 gradația 4 – 4.646 lei, plus sporuri.
  • Subcomisar 1 gradația 4 – 5.063 lei, plus sporuri. Salariul unui polițist român este unul mic față de cel al francezilor, iar polițistul nostru ajunge la salariul de începător al omologului francez abia la finalul carierei.
Articolul precedentDănuț Pop: ”Partidul Ecologist Român se declară impotriva amânării măririi alocațiilor”
Articolul următorCULISELE STATULUI PARALEL. Justiția oarbă. Criminali în serie, eliberați pentru comportament bun în baza recursului compensatoriu