O magistrată și-a exprimat scepticismul profund cu privire la onestitatea consultărilor inițiate de președintele țării pentru membrii sistemului judiciar, în urma dezvăluirilor din documentarul Recorder. Aceasta consideră că demersul oficial este lipsit de o intenție reală de reformă, sugerând că dialogul ar putea fi mai degrabă un exercițiu de imagine decât o soluție concretă la problemele sistemice semnalate.
Magistrata Ana Maria Puiu a lansat un atac extrem de dur la adresa onestității consultărilor inițiate de președintele României, după documentarul Recorder, acuzând că demersul este unul lipsit de sinceritate. Într-un text preluat de judecătoarea Adriana Stoicescu, Puiu susține că invitația președintelui către magistrați de a raporta carențele de integritate și corupția din sistem este doar o „pelerină” sub care se ascund probleme mult mai grave, de la cel mai înalt nivel al statului.
Acuzații de „corupere a puterii” la nivelul CCR
Miezul criticii sale vizează modul în care Executivul ar fi influențat Curtea Constituțională prin intermediul legii pensiilor de serviciu. Magistrata punctează un fapt controversat: în timp ce pensiile altor categorii sunt vizate de modificări, regimul privilegiat al judecătorilor CCR a rămas neatins. În viziunea sa, acest „favor” reprezintă o formă de corupție sistemică, menită să „ungă” calea către o decizie de constituționalitate favorabilă Guvernului pe proiectul pensiilor speciale.
Tăcerea lui Nicușor Dan, sub lupa magistratei
Ana Maria Puiu îl vizează și pe Nicușor Dan, reproșându-i că nu a avut nicio reacție publică față de păstrarea privilegiilor judecătorilor CCR. Magistrata consideră că această tăcere este complice, mai ales în contextul în care președintele țării ar fi trebuit să fie primul care să mobilizeze societatea civilă împotriva acestui mecanism de influențare a justiției constituționale.
Contextul acestor declarații este marcat și de un istoric tensionat între Ana Maria Puiu și Nicușor Dan. În activitatea sa profesională, magistrata a pronunțat mai multe sentințe nefavorabile fostului edil, respingând diverse acțiuni prin care acesta încerca să anuleze autorizații de construcție în București. Această divergență de lungă durată adaugă o notă personală criticilor actuale privind modul în care politicul interacționează cu actul de justiție.
