Președintele Nicușor Dan, după decizia CCR față de Legea integrității: Argumentele sesizării mele erau foarte solide

Președintele Nicușor Dan susține că argumentele prezentate în sesizarea de neconstituționalitate depusă față de Legea integrității au fost „foarte solide”, însă așteaptă publicarea motivării Curții Constituționale pentru a analiza punctul de vedere al judecătorilor acesteia.

Șeful statului a reacționat după ce Curtea Constituțională a respins sesizarea formulată de acesta și a declarat constituționale prevederile contestate.

„Consider că argumentele din sesizarea mea de neconstituționalitate erau foarte solide. Aștept totuși motivarea Curții pentru a vedea punctul de vedere contrar”, a transmis Nicușor Dan într-o postare pe Facebook.

Președintele a precizat că, în trecut, și-a menținut opinia inclusiv după publicarea motivărilor Curții Constituționale în cazul altor sesizări care i-au fost respinse.

După publicarea motivării CCR, legea va reveni în Parlament pentru dezbatere și va ajunge ulterior la președinte pentru promulgare.

Nicușor Dan și-a exprimat speranța că întregul circuit legislativ va putea fi încheiat până la 31 august, termenul-limită stabilit prin Planul Național de Redresare și Reziliență.

Sesizarea președintelui

Nicușor Dan reclamase că, prin conținutul său normativ, legea a fost adoptată cu încălcarea unor norme și principii constituționale.

Șeful statului critica sintagma „persoana care are relaţii asemănătoare acelora dintre soţi”, regăsită în textul legii trimis spre promulgare preşedintelui.

„Cele două texte extind obligaţia de completare şi depunere a declaraţiilor de avere şi de interese de la titularul funcţiei publice la 'soţul, soţia sau persoana care are relaţii asemănătoare acelora dintre soţi', sub sancţiunea contravenţională prevăzută la articolul II punctul 21. Prima deficienţă ţine de claritatea normei: legea nu stabileşte niciun criteriu obiectiv - durată, convieţuire, interdependenţă economică, asumare publică - pentru identificarea momentului de la care o relaţie afectivă devine relevantă juridic, lăsând persoanei vizate sarcina de a se autocalifica drept destinatar al obligaţiei.

Nu sunt reglementate nici ipoteza relaţiei începute după numirea demnitarului, nici cea a încetării relaţiei, nici situaţia relaţiilor succesive. Sub aspectul previzibilităţii conduitei, aceasta contravine articolul 1 alineat (3) şi alineat (5) din Constituţie, care impun ca legea să fie clară şi accesibilă, astfel încât destinatarul să îşi poată adapta comportamentul”, se evidenţia în sesizare.

Nicuşor Dan mai arată că „deficienţa capătă însă o gravitate specifică atunci când este privită prin prisma naturii sancţionatorii a normei, iar nu doar a clarităţii ei generale”.

„O incriminare contravenţională nu poate lăsa persoanei vizate sarcina de a stabili, prin autoevaluare, dacă intră sau nu în sfera de aplicare a sancţiunii - elementul constitutiv al faptei trebuie să poată fi verificat în mod obiectiv. În lipsa unor criterii legale, norma deleagă practic organului de control sarcina de a defini, de la caz la caz, conţinutul incriminării, aspect ce excede exigenţelor articolul 1 alineat (5) aplicabile actelor normative cu caracter sancţionator”, susţine preşedintele.

Totodată, este analizat, raportat la legea atacată la CCR, şi dreptul la viaţă privată al terţului, natura personală a răspunderii şi discriminarea între demnitari.

În acest sens, consideră președintele, „ingerinţa pe care norma criticată o produce asupra vieţii private a terţului nu rezistă testului de proporţionalitate impus de articolul 26 din Constituţie, coroborat cu articolul 20 din Constituţie şi cu articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului”.

Un al doilea viciu invocat, distinct de intruziunea în viaţa privată, este „extinderea directă a răspunderii asupra unei persoane care nu şi-a asumat niciodată statutul generator al obligaţiei”.

„Independent de critica privind confidenţialitatea, norma ridică o problemă separată, care ţine de fundamentul răspunderii instituite. Prin Decizia nr. 297/2025, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea articolului 3 alineat (2) din Legea nr. 176/2010 nu pentru că obligaţia de declarare a veniturilor soţului sau ale copiilor majori ar fi, prin ea însăşi, neconstituţională, ci pentru că norma angaja răspunderea declarantului pentru corectitudinea unor date furnizate de un terţ - soluţie incompatibilă cu caracterul personal al răspunderii juridice, penale sau contravenţionale. Miza deciziei din 2025 a fost, aşadar, individualizarea răspunderii, iar nu protecţia confidenţialităţii datelor”, se spune în sesizare.

Norma criticată nu reia acest viciu, potrivit argumentaţiei preşedintelui Nicuşor Dan, ci îl depăşeşte.

„În speţă, nu mai este vorba despre răspunderea demnitarului pentru o informaţie furnizată de altcineva, ci despre răspunderea contravenţională proprie a terţului, respectiv o persoană care nu deţine nicio funcţie publică, nu exercită nicio prerogativă de autoritate şi nu a săvârşit niciun act propriu prin care să-şi asume statutul generator al obligaţiei. Legătura sa afectivă cu demnitarul devine, prin simpla ei existenţă, temei suficient pentru angajarea unei răspunderi contravenţionale proprii. Este, în esenţă, o variantă agravată a viciului identificat de instanţa constituţională prin Decizia nr. 297/2025, întrucât nu mai este răspunderea cuiva pentru fapta altuia, ci răspunderea unui terţ pentru o obligaţie pe care nu şi-a asumat-o niciodată, prin nicio manifestare de voinţă proprie legată de exerciţiul funcţiei publice”, se explică în sesizare.

O altă critică adusă legii vizează „discriminarea între demnitari, în funcţie de forma juridică a relaţiei personale”.

„Norma criticată produce şi o discriminare între demnitari, contrară articolul 16 alineat (1) din Constituţie, întrucât cel căsătorit beneficiază de un criteriu formal şi verificabil obiectiv - actul de căsătorie - pentru identificarea persoanei obligate să declare, iar cel aflat într-o relaţie de fapt este expus, împreună cu partenerul său, unei incertitudini pe care legea nu o rezolvă. Această asimetrie este de natură să genereze un stimulent invers pentru demnitar, care poate evita formalizarea relaţiei tocmai pentru a beneficia de imprevizibilitatea normei, efect contrar chiar scopului declarat de prevenire a conflictelor de interese”, conform președintelui.

Avertismentul lui Bolojan

Premierul interimar Ilie Bolojan a atras atenția că schimbarea regulilor din mers încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii.

În opinia sa, legea nu ar trebui folosită ca un instrument de eliminare a adversarilor politici.

Liderul de la Palatul Victoria a avertizat că astfel de reglări de conturi politice expun România riscului unor noi condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

CCR a declarat constituțională prevederea din noua Lege a integrității potrivit căreia anumite persoane aflate în funcții publice își pot pierde mandatul în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii. Într-o asemenea situație se află liderul Uniunii Salvați România, Dominic Fritz, care ar urma să piardă mandatul de primar al Timișoarei.

Edilul a anunțat că se va adresa CEDO.

În schimb, a fost declarată neconstituțională obligativitatea depunerii declarațiilor de avere și de interese de către persoanele care au relații asemănătoare celor dintre soți cu demnitarii.