Florin Citu a cerut daune de 1 milion euro unei bănci celebre, a cărei angajat a fost, acuzand ca ar fi fost supus unui tratament umilitor. Mai exact, a fost mutat singur intr-un alt birou si izolat de colegii sai.
Judecătorii au respins acțiunea în totalitate și l-au pus pe actualul premier să plătească 2500 lei cheltuieli de judecată.
Lumea Justiției (luju.ro) a prezentat cazul lui Florin Cîțu și lupta sa cu o celebră bancă din România. Premierul a acuzat conducerea instituției bancare de faptul că l-a marginalizat, scoțându-l din colectiv, adică din biroul pe care îl împărțea cu mai mulți colegi, mutându-l singur într-un alt birou.
Actiunea lui Florin Citu a fost respinsa prin sentinta civila nr. 4252, pronuntata in sedinta publica la 8 mai 2012, in dosarul 22742/3/2011.
Florin Citu ocupa functia de “director Trezorerie”. În instanță a acuzat și faptul că a fost concediat abuziv și că dorește ca instanța să dispună plata salariilor restante și a indemnizațiilor de performanță, plus banii pe zilele de concediu neefectuate.
De asemenea, actualul premier al Romaniei a solicitat si obligarea la plata unor daunelor morale in cuantum de 1 milion euro, acuzand ca ar fi fost supus unui tratament degradant si umilitor. Argumentele prin care Florin Citu a incercat sa justifice umilirea sa care i-ar da dreptul la daune morale sunt următoarele:
“Obligarea angajatorului la plata daunelor morale in cuantum de 1.000.000 euro pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat prin tratamentul degradant ce i-a fost aplicat in perioada premergatoare concedierii, precum si prin dispunerea masurii concedierii in mod abuziv si ilegal.
Sub acest aspect arata ca incepand cu 02.03.2011, fara nicio explicatie din partea conducerii bancii, i-a fost interzis accesul in biroul sau si, totodata, sa-si exercite atributiile de serviciu. Dupa cum a aratat, contestatorul detinea o functie de conducere importanta in cadrul bancii, fiind Directorul Trezoreriei si Head of Financial Markets (Director Piete Financiare). Mentioneaza ca la acel moment nu primise Decizia de Concediere si nici nu fusese notificat cu privire la preaviz.
Asadar, incepand cu data de 02.03.2011 si pana la data comunicarii Deciziei de Concediere, 07.03.2011, contestatorul a fost izolat de colegii sai, fiind tinut intr-un birou gol, fara acees la sistemul informatic de lucru al bancii si fara niciun fel de atributii de serviciu. Precizeaza ca nu a avut acces in biroul sau nici macar pentru a-si lua lucrurile personale.
In toata aceasta perioada a solicitat conducerii bancii explicatii in legatura cu situatia in care se afla, insa a fost ignorat total. Mentioneaza ca in fiecare zi a expediat cate o adresa in atentia conducerii bancii, prin care a solicitat sa-i comunice motivele pentru care, incepand cu data de 02.03.2011, nu i se permitea sa-si desfasoare activitatea in cadrul biroului sau si sa-si exercite atributiile de serviciu conform functiilor pe care le detinea in cadrul bancii, precum si motivele pentru care este supus unui tratament degradant, prin alocarea unui alt birou, izolat de colegii sai si fara acces la sistemul informatic al bancii. Nu a primit niciun raspuns la aceste adrese si nici nu a fost contacatat de vreo persoana din partea conducerii bancii pentru a-i oferi o explicatie in legatura cu aceasta situatie.
(…)
In interiorul bancii a fost pus intr-o situatie umilitoare fata de colegii sai prin atitudinea dispretuitoare manifestata in mod vizibil de catre conducerea bancii, prin plasarea contestatorului intr-un birou gol si izolat, unde a fost tinut 8 ore/zi, timp de cateva zile”.
Instanța i-a desființat plângerile. De fapt, Cîțu a refuzat alte funcții
„Nu se poate retine nici critica reclamantului in sensul ca concedierea este legata de persoana sa deoarece atunci cand parata invoca disfunctionalitati si initiativa si eforturi insuficiente la nivelul acestui departament sunt privite din punctul de vedere al organizarii acestui departament, parata considerand ca prin impartirea acestuia in echipele care il formau si prin obligarea acestora la o raportare directa catre directorul clienti corporativi mari se poate obtine o eficientizare si o functionalitate mult mai buna decat cea avuta anterior.
Nici faptul ca anterior desfiintarii postului i s-a propus reclamantului incetarea relatiilor de munca prin acord cu posibilitatea de a avea un pachet compensatoriu nu este de natura sa formeze convingerea ca concedierea reclamantului ar avea legatura cu persoana sa, masura de reorganizare fiind deja demarata iar reclamantul refuzand sa opteze pentru unul dintre cele doua posturi oferite.
De asemenea se poate retine ca parata a propus, desi nu avea nicio obligatie legala, reclamantului doua posturi libere cu acelasi salariu dintre care una cu raportare directa catre directorul general.
Fata de cele retinute mai sus instanta apreciaza ca decizia de concediere este legala si temeinica.”, se arată în decizie.
Sursa: Realitatea Din PSD
